Numele

Numele In definirea numelui, ar trebui sa se tina seama de urmatoarele aspecte:

  1. numele este un atribut de identificare a persoanei fizice;
  2. numele este constituit din mai multe cuvinte, iar nu dintr-un singur cuvant, deoarece, potrivit legislatiei noastre, numele este alcatuit din doua elemente (numele de familie si prenumele); de altfel, aceasta subliniere ar contribui la delimitarea numelui de alte atribute de identificare a persoanei fizice, precum: pseudonimul, porecla;
  3. numele individualizeaza persoana fizica atat in societate, cat fi in familie; aceasta subliniere ar scoate in evidenta importanta unuia din elementele componen-te ale numelui (este vorba despre prenume);
  4. legea este cea care acorda cuvintelor ce alcatuiesc numele semnificatia de a individualiza persoana fizica in familie si in societate.

In consecinta, vom defini numele ca fiind acel atribut de identificare a persoanei fizice care consta in cuvintele prin care aceasta se individualizeaza in familie si in societate, cuvinte stabilite, In conditiile legii, cu aceasta semnificatie.
Numele este alcatuit din numele de familie si din prenumele persoanei fizice. Numele de familie este acea componenta a numelui persoanei fizice care indica legatura acesteia cu o anumita familie si deci o individualizeaza, in primul rand, in societate, deosebind-o, de regula, de membrii altei familii. Prenumele serves-te la individualizarea unei persoane fizice, mai ales, in raport cu ceilalti membri ai familiei din care aceasta face parte, dar si in raport cu alte persoane ce au acelasi nume de familie.
Asadar, din perspectiva dreptului civil, numele reprezinta reunirea a doua drepturi subiective civile nepatrimoniale ale persoanei fizice, anume, dreptui asupra numelui de familie si dreptui asupra prenumelui Se mai impune o precizare de ordin terminologic, in sensul ca, atat in legislate, cat si in doctrina sau jurisprudents, cuvantul „nume" este folosit in doua sensuri.
Lato sensu, prin nume se desemneaza atat numele de familie, cat si prenumele.
Stricto sensu, prin nume se desemneaza numai numele de familie. 1.2. Caractere juridice
Ca element al capacitatii de folosinta a persoanei fizice (aptitudinea omului-de a i se stabili, de a-si modifica ori schimba numele, in conditiile prevazute de lege), numele prezinta caracterele juridice ale acestei capacitati, urmand a vorbi despre: legalitatea numelui; generalitatea numelui; egalitatea numelui; inalienabilitatea nume­lui; intangibilitatea numelui; universalitatea numelui.
Ca drept subiectiv civil nepatrimonial, numele se caracterizeaza prin urmatoarele: este un drept subiectiv absolut; este un drept subiectiv inalienabil; este un drept subiectiv insesizabil; este un drept subiectiv imprescriptibil, atat extinctiv, cat si achizitiv; este un drept subiectiv strict personal si deci nesusceptibil de exercitare pe cale de reprezentare; este un drept subiectiv universal.
Prin legalitatea numelui, intelegem, pe de o parte, faptul ca numele este recunos­cut, ca aptitudine, de lege, iar, pe de alta parte, conditiile dobandirii, modificarii ori schimbarii numelui sunt stabilite prin lege. Ca element al capacitatii de folosinta, numele se caracterizeaza prin generalitate, in sensul ca numele consta intr-o serie de aptitudini abstracte (aptitudinea copilului de a dobandi numele potrivit legii, aptitudinea persoanei fizice de a-si modifica numele, in conditiile legii, ca efect al modificarilor ce intervin in starea sa civila, aptitudinea persoanei fizice de a solicita si obtine, in conditiile legii, schimbarea numelui, aptitudinea de a recurge la mijloacele de drept civil prin care numele este ocrotit etc). Egalitatea numelui este acel caracter juridic ce consta in aceea ca regimul juridic al numelui persoanei fizice este acelasi, egal pentru toti oamenii, indiferent de rasa, nationalitate, origine einica, religie, sex sau alte asemenea criterii.
Prin inalienabilitatea numelui desemnam acel caracter juridic conform caruia persoana fizica nu poate renunta la nume, dupa cum nu poate nici sa il instraineze. Intangibilitatea numelui este acel caracter juridic potrivit caruia nici o persoana fizica nu poate fi lipsita de folosinta ori exercitiul dreptului la nume, iar eventualele ingradiri in folosinta sau exercitiul dreptului la nume pot interveni numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
Universalitatea numelui presupune, pe de o parte, ca toti oamenii au dreptul la nume, iar, pe de alta parte, ca omul se individualizeaza prin numele sau oriunde s-ar gasi, in spatiu si timp. Insesizabilitatea numelui constituie un caracter juridic ce decurge din calificarea numelui ca drept nepatrimonial; nefacand parte din patrimoniul persoanei fizice, inseamna ca nu poate forma obiect al executarii silite.
Imprescriptibilitatea numelui este acel caracter juridic potrivit caruia, pe de o parte, oricat timp ar dura neutilizarea numelui, dreptul asupra numelui respectiv nu se stinge datorita acestei neintrebuintari (deci dreptul asupra numelui nu este supus prescriptiei extinctive), iar, pe de alta parte, oricat timp ar folosi cineva un nume, simplul fapt al posesiei numelui respectiv nu poate conduce la dobandirea dreptului asupra acelui nume (deci numele nu poate fi dobandit prin prescriptie achizitiva).3
Personalitatea numelui desemneaza acel caracter juridic care se indica prin formula „dreptul la nume are caracter strict personal", ceea ce inseamna ca dreptul asupra numelui nu este susceptibil de exercitare prin reprezentare. Exista totusi o exceptie, in sensul ca, in cazul numelui minorului, este admisa reprezentarea in procedura schimbarii numelui pe cale administrativa.
Obligativitatea numelui decurge, dupa cum se poate observa cu usurinta, atat din textele de lege care consacra legalitatea numelui, cat si din cele referitoare la universalitatea acestuia. Unitatea numelui este un caracter juridic specific acestui atribut de identificare a persoanei fizice, constand in aceea ca, desi numele este alcatuit din numele de familie si din prenume, totusi, cele doua componente ale numelui individualizeaza aceeasi persoana. Stabilirea (dobandirea) numelui de familie si a prenumelui in functie de situatia juridica in care se gaseste copilul la nastere, trebuie deosebite trei ipoteze de stabilire a numelui de familie, anume:

  • ipoteza copilului din casatorie;
  • ipoteza copilului din afara casatoriei;
  • ipoteza copilului nascut din parinti necunoscuti (a copilului care, pana la inregistrarea nasterii, nu are filiatia stabilita nici fata de mama, nici fata de tata).

SUS